Alegerea locației – o sarcină bifată

Autor: Szénási Zoltán

Un iubitor de munte nu are cum să nu aștepte prima ninsoare, și implicit, venirea iernii. Anul acesta mi s-a pus la grea încercare răbdarea: este mijlocul lui februarie și iarna tot nu a venit. Așa că, sunt nevoit  să mă obișnuiesc cu gândul, că anul acesta nu vom avea parte nici de frig, nici de zăpadă.

Lipsa acută a zăpezii s-a resimțit și pe pârtiile din România. Aproape toate domeniile schiabile se confruntă cu cantitatea mică de zăpadă căzută, astfel și noi avem o sarcină grea în alegerea locației, care va urma să găzduiască evenimentul 10k Vertical.

După primele teste efectuate am constatat că pârtia ideală trebuie să aibă aproximativ 2–3 km lungime și să cumuleze minim 500 metri diferență de nivel, să fie la o altitudine între 1500-2000 m și să fie ferită de vânt într-o proporție cât mai mare. Altfel nu avem șanse să terminăm cei 10 km verticali în 24 ore, pentru că:

– O pârtie cu diferența de nivel sub 500 m+ și cu o lungime mai mică de 2 km ne-ar obliga să facem prea multe tranziții, ceea ce înseamnă minute prețioase în plus (dat jos piei de focă, reglat bocanci și clăpari, îmbrăcat/dezbrăcat) din cauza cărora în 24 ore nu am putea parcurge cei 10 km verticali.

– Dacă baza pârtiei se află sub 1500 metri altitudine există posibilitatea ca la sfârșitul lui martie să nu mai fie zăpadă suficientă.

– Dacă pârtia se află într-o zonă expusă vântului, riscul de hipotermie crește, mai ales în timpul nopții. Unul din motivele pentru care am renunțat la pârtiile din Șureanu este și acest aspect.

Pe lângă acestea, pârtia/stațiunea trebuie să îndeplinească și următoarele criterii:

administratorul pârtiei să fie de acord cu proiectul nostru

– echipa de Salvamont-Salvaspeo care activează în zonă să fie partener în această încercare

– să dispunem de un refugiu unde se poate adăposti și pregăti echipa de suport

Toate condițiile calculate și gândite de noi, păreau să se îndeplinească la Ski Resort Transalpina, un domeniu schiabil între Voineasa și Obârșia Lotrului, Vâlcea. Ne-am și înțeles cu echipa 10k Vertical să mergem să testăm zona și să povestim cu administratorii pârtiei și autoritățile, doar că pârtia nu și-a deschis porțile până la data de 30 ianuarie… (puteți ghici) din cauza lipsei de zăpadă! Îngrijorarea începuse să apară și în rândul echipei: oare se va deschide pârtia și oare va corespunde așteptărilor noastre?

Până la urmă, zona a avut parte de ninsori, iar noi, între 8–9 februarie am mers să vedem și să încercăm condițiile.

Prima impresie? Lume foarte multă pe o pârtie cu grad de dificultate mare, cu zăpadă puțină și multe porțiuni cu gheață. Dar aparent, profilul pârtiei era foarte bună, iar administratorul domeniului și Salvamont Voineasa ne-au primit cu brațele deschise. S-au bucurat de o asemenea inițiativă și ne-au promis, că ne vor ajuta cu tot ce le stă în putință ca planul nostru să fie îndeplinit.

În mare, totul pare pregătit. Trebuie doar să ne antrenăm și să sperăm că zăpada va ține până la sfârșit de martie.

Mulțumim din suflet administrației Ski Resort Transalpina și Salvamont Voineasa pentru că sunteți alături de noi!

Planul 10k Vertical

Autor: Katona Alpár “De ce vreți să urcați Muntele Everest?” l-a întrebat în 1923 un reporter al New York Times pe George Leight Mallory, un

Read More »

Pregătire, antrenamente și teste

Autor: Vágási Csongor

Haideți, spuneți-ne, ce faceți, pe unde mergeți voi la schi de tură? Noi vă povestim CE facem și mai ales, CUM facem să reușim parcurgerea a 10.000 metri verticali în 24 de ore, pe schiuri de tură, mai exact, provocarea noastră botezată „10kVertical”.

Pentru noi o provocare înseamnă un țel care categoric ne depășește capacitățile. Și tocmai din asta constă și adevărata provocare. Pe lângă faptul că vom urca pe verticală 10 kilometri în decurs de o zi, vom parcurge și o distanță mare de mers (apx. 90-100 km) – toate acestea în situația în care niciunul dintre noi nu are o activitate de schi de tură în palmares care să se apropie de acest obiectiv, nici ca elevație (nu am făcut mai mult de 3000 m diferență pozitivă de nivel într-o activitate de schi de tură), nici ca anduranță (nu am făcut ture mai lungi de 8 ore și 40 km). Ne tot întrebăm: oare reușim să ne auto-depășim, oare ne putem antrena în așa măsură încât să închidem prăpastia dintre capacitate și scop?

„Nefăcut” nu înseamnă întotdeauna „imposibil de făcut”. Și tocmai acest lucru ne motivează. Știm bine că “there is no free lunch” și trebuie să ne antrenăm să avem șanse de a realiza. 

Așadar ne-am făcut un plan de bătaie mai amplu:

1. Mergem la sală unde executăm exerciții care să ne întărească musculatura picioarelor, a abdomenului și a brațelor

2. Facem schi de tură pe pârtii bătătorite. Facem urcări și coborâri repetitive, cu scopul de a crea o rutină în urcarea cu viteză constantă, în folosirea bețelor de schi pentru sprijin și propulsie, respectiv în exersarea unui ritual în tranziția din urcare în coborâre (desprinderea pieilor de focă, reglarea legăturii de schi și a clăparilor) respectiv în cea din coborâre în urcare (lipire piele de focă, reglarea legăturii de schi și a clăparilor). 

Din fericire, tunurile de zăpadă artificială au pregătit Pârtia Feleacu, ce astfel funcționează în condiții acceptabile și în temperaturile mai ridicate din zilele trecute. (Și pe deasupra mai este și la o aruncătură de băț de la cuibul Rupicapra Team.)

3. Am testat pârtia Aușel 1 din Domeniul Schiabil Șureanu unde ne-am imaginat inițial evenimentul 10k Vertical. Pârtia are o lungime de 1,5 km cu 300 m diferență pozitivă de nivel, care astfel ar însemna 33-34 bucle de parcurs pe schiuri. După două zile de testări, am constatat că acest profil de lungime-elevație ne reduce semnificativ șansele de reușită. În prima zi de test am făcut 6 bucle în ritm confortabil (care a necesitat 40 minute: 30 minute urcare, 5 minute coborâre și alte 5 minute petrecute în cele două tranziții, ce au fost prelungite datorită vremii aspre). 


Acest ritm ar însemna 22 ore – 22 ore 40 minute în total, permitând 1,5-2 ore în total  pentru recuperare, schimb îmbrăcăminte, alimentare. Însă considerăm că acest ritm de 40 minute/buclă nu se poate susține pe durată a 33-34 de bucle, plus trebuie luat în considerare și încetinirea pe timpul nopții și datorită oboselii. Așadar, ne orientăm către un alt domeniu, unde putem parcurge mai multă elevație într-o singură buclă, preferabil pe o distanță un pic mai lungă. Ne gândim la un raport de 500 m elevație pe o urcare de 2-2,5 km.

Ne vedem în curând pe un alt domeniu. Poate chiar, un domeniu viticol. 😀

Alte postări din aceeași categorie

Antrenament în Italia

Autor: Katona Alpár Este 4 ianuarie iar dupa-masa zilei ma prinde pe un bus aglomerat cu copii in drum spre Italia. Este o tabara de

Read More »

Planul 10k Vertical

Autor: Katona Alpár “De ce vreți să urcați Muntele Everest?” l-a întrebat în 1923 un reporter al New York Times pe George Leight Mallory, un

Read More »