Pregătire, antrenamente și teste

Autor: Vágási Csongor

Haideți, spuneți-ne, ce faceți, pe unde mergeți voi la schi de tură? Noi vă povestim CE facem și mai ales, CUM facem să reușim parcurgerea a 10.000 metri verticali în 24 de ore, pe schiuri de tură, mai exact, provocarea noastră botezată „10kVertical”.

Pentru noi o provocare înseamnă un țel care categoric ne depășește capacitățile. Și tocmai din asta constă și adevărata provocare. Pe lângă faptul că vom urca pe verticală 10 kilometri în decurs de o zi, vom parcurge și o distanță mare de mers (apx. 90-100 km) – toate acestea în situația în care niciunul dintre noi nu are o activitate de schi de tură în palmares care să se apropie de acest obiectiv, nici ca elevație (nu am făcut mai mult de 3000 m diferență pozitivă de nivel într-o activitate de schi de tură), nici ca anduranță (nu am făcut ture mai lungi de 8 ore și 40 km). Ne tot întrebăm: oare reușim să ne auto-depășim, oare ne putem antrena în așa măsură încât să închidem prăpastia dintre capacitate și scop?

„Nefăcut” nu înseamnă întotdeauna „imposibil de făcut”. Și tocmai acest lucru ne motivează. Știm bine că “there is no free lunch” și trebuie să ne antrenăm să avem șanse de a realiza. 

Așadar ne-am făcut un plan de bătaie mai amplu:

1. Mergem la sală unde executăm exerciții care să ne întărească musculatura picioarelor, a abdomenului și a brațelor

2. Facem schi de tură pe pârtii bătătorite. Facem urcări și coborâri repetitive, cu scopul de a crea o rutină în urcarea cu viteză constantă, în folosirea bețelor de schi pentru sprijin și propulsie, respectiv în exersarea unui ritual în tranziția din urcare în coborâre (desprinderea pieilor de focă, reglarea legăturii de schi și a clăparilor) respectiv în cea din coborâre în urcare (lipire piele de focă, reglarea legăturii de schi și a clăparilor). 

Din fericire, tunurile de zăpadă artificială au pregătit Pârtia Feleacu, ce astfel funcționează în condiții acceptabile și în temperaturile mai ridicate din zilele trecute. (Și pe deasupra mai este și la o aruncătură de băț de la cuibul Rupicapra Team.)

3. Am testat pârtia Aușel 1 din Domeniul Schiabil Șureanu unde ne-am imaginat inițial evenimentul 10k Vertical. Pârtia are o lungime de 1,5 km cu 300 m diferență pozitivă de nivel, care astfel ar însemna 33-34 bucle de parcurs pe schiuri. După două zile de testări, am constatat că acest profil de lungime-elevație ne reduce semnificativ șansele de reușită. În prima zi de test am făcut 6 bucle în ritm confortabil (care a necesitat 40 minute: 30 minute urcare, 5 minute coborâre și alte 5 minute petrecute în cele două tranziții, ce au fost prelungite datorită vremii aspre). 


Acest ritm ar însemna 22 ore – 22 ore 40 minute în total, permitând 1,5-2 ore în total  pentru recuperare, schimb îmbrăcăminte, alimentare. Însă considerăm că acest ritm de 40 minute/buclă nu se poate susține pe durată a 33-34 de bucle, plus trebuie luat în considerare și încetinirea pe timpul nopții și datorită oboselii. Așadar, ne orientăm către un alt domeniu, unde putem parcurge mai multă elevație într-o singură buclă, preferabil pe o distanță un pic mai lungă. Ne gândim la un raport de 500 m elevație pe o urcare de 2-2,5 km.

Ne vedem în curând pe un alt domeniu. Poate chiar, un domeniu viticol. 😀

Alte postări din aceeași categorie

Planul 10k Vertical

Autor: Katona Alpár “De ce vreți să urcați Muntele Everest?” l-a întrebat în 1923 un reporter al New York Times pe George Leight Mallory, un

Read More »

Începem planificările pentru o nouă provocare

Autor: Szénási Zoltán

Mereu, de cand eram copil, aveam o nemultumire fata de abilitatile mele de inot. Voiam mai mult, voiam mai bine, dar niciodata nu am avut ambitia necesara sa ma apuc cu suficienta seriozitate de acest sport. Adevarul este ca am invatat silit sa inot atunci cand la varsta de 12 ani am avut probleme serioase la coloana si medicul mi-a spus ca e singura mea sansa daca nu vreau sa stau in proteza. Ei bine, am ales sa invat inotul si sa umblu saptamanal la inot. Nu a fost deloc usor, fiindca imi era frica de apa. 

Dupa multiple incercari am invatat in sfarsit sa inot la Sovata in apa sarata, dar niciodata nu am reusit sa inving in totalitate frica de apa. 

Macar am invatat sa inot cat-de-cat, iar in iarna lui 2018 am inceput sa ma pregatesc pentru traversarea inot a sapte lacuri de acumulare din Romania, proiect pe care l-am numit Yuppi Lake Challange. 

Este noiembrie 2019 si am reusit sa traversez 5 lacuri din 7, alaturi de Alpar Katona… nici acum nu imi vine sa cred. 

A fost o aventura grea, a trebuit sa-mi depasesc frica de apa si sa ma motivez facand un sport care nu mi se potriveste cu adevarat. A fost o perioada lunga de pregatire. Cam la fel de lunga a fost si perioada in care am facut traversarile. 

Acum insa este liniste, aventura s-a terminat. 

Stau si ma gandesc ce urmeaza, ce mi s-ar potrivi, ce mi-ar placea in aceasta perioada care urmeaza. Vine frigul, iarna si zapada. Stau cu gandul la munti si la echipamentul de schi care asteapta rabdator in pod sa fie scos la treaba. 

Cand se termina o aventura intotdeauna caut o alta provocare care sa ma motiveze. Este extrem de importanta si echipa cu care plec la drum. Imi place mult sa fiu inconjurat de oameni, singur nu am motivatie. Poate asa se explica si faptul ca in ultima perioada am participat mai mult la concursuri in echipa. Rupicapra Team este o comunitate perfecta pentru a-ti gasi parteneri de aventura. 

Rupicapra Team este o comunitate matura, cu oameni cu experienta care stiu ce inseamna munca in echipa si cat de mult depindem unul de celalalt cand ne aflam departe, in munti. Cheia reusitei este empatia, sa stii sa rezonezi si sa fii pe aceeasi lungime de unda cu coechipierii.

Atrag astfel in aceasta contemplare si pe Csongor Vagasi si Alpar Katona. Alpar este camaradul meu de aventuri de peste 15 ani, iar cu Csongor in ultimii doi ani am participat la mai multe concursuri de alergare montana in echipa. 

Ne afundam in fotolii moi prin cafenele si sorbim capuccino cu multa spuma gandindu-ne la planuri marete. Ne vedem des, uitam de orele care trec, dam telefoanele pe silent si croim un nou plan pentru o urmatoare aventura. Luam notite, tragem liniute, numerotam. 

Ceva se contureaza…

Alte postări din aceeași categorie

Echipa – haită de lupi

Era o dimineață cețoasă, mohorâtă, ningea încet cu fulgi imenși si umezi. Stăteam pitiți după o stâncă și urmăream o vale forte îngustă și abruptă

Read More »

Echipa – haită de lupi

Era o dimineață cețoasă, mohorâtă, ningea încet cu fulgi imenși si umezi. Stăteam pitiți după o stâncă și urmăream o vale forte îngustă și abruptă în munții Călimani pe valea Gălăoaia Mică. Eram alături de doi prieteni biologi și urmăream de trei zile fără oprire urmele unei haite de lupi formată din 4 animale adulte. Acțiunea făcea parte dintr-un proiect care avea scopul să monitorizeze răpitoarele mari din zona Munților Călimani. Trei zile și trei nopți am mers pe urmele lupilor fără a-i zări măcar o dată. Atunci în dimineața aceea cețoasă și foarte umedă am fost însă martorii unei spectaculoase cooperări în echipă. Pe acea vale îngustă și foarte abruptă de pe Valea Gălăoaiei Mici, cei patru lupi hăituiau un cerb imens și puternic, fără ca vreunul dintre lupi să fi avut șansa să – l doboare singur. Împreună însă, într-o echipă spectaculos de bine organizată au reușit să oblige cerbul să între în valea abruptă și nu l-au lăsat să mai iasă. Cerbul în disperare a început o goană nebună pe vale printre bolovani, rădăcini și săritori. Goana s-a încheiat cu o dezechilibrare și rostogolire a cerbului care s-a rănit la un picior din față. Astfel a devenit pradă ușoară echipei de lupi.

În 26 ianuarie 2019, într-o dimineață cețoasă, Rupicapra Team se pregătea de organizarea evenimentului Halcyon Făget Winter Trail. Micuța echipă părea copleșită de grandoarea evenimentului. Prietenia și legătura strânsă dintre membrii ei, dorința de a organiza un eveniment perfect și o coordonare precisă au dat rezultat. Un concurs foarte bine organizat, cu participanți mulțumiți și fericiți.

Văzând această echipă frumoasă în dimineața cețoasă a concursului, mi-am adus aminte de reușita haitei de lupi din munții Călimani în urmă cu exact 9 ani