Pregătire, antrenamente și teste

Autor: Vágási Csongor

Haideți, spuneți-ne, ce faceți, pe unde mergeți voi la schi de tură? Noi vă povestim CE facem și mai ales, CUM facem să reușim parcurgerea a 10.000 metri verticali în 24 de ore, pe schiuri de tură, mai exact, provocarea noastră botezată „10kVertical”.

Pentru noi o provocare înseamnă un țel care categoric ne depășește capacitățile. Și tocmai din asta constă și adevărata provocare. Pe lângă faptul că vom urca pe verticală 10 kilometri în decurs de o zi, vom parcurge și o distanță mare de mers (apx. 90-100 km) – toate acestea în situația în care niciunul dintre noi nu are o activitate de schi de tură în palmares care să se apropie de acest obiectiv, nici ca elevație (nu am făcut mai mult de 3000 m diferență pozitivă de nivel într-o activitate de schi de tură), nici ca anduranță (nu am făcut ture mai lungi de 8 ore și 40 km). Ne tot întrebăm: oare reușim să ne auto-depășim, oare ne putem antrena în așa măsură încât să închidem prăpastia dintre capacitate și scop?

„Nefăcut” nu înseamnă întotdeauna „imposibil de făcut”. Și tocmai acest lucru ne motivează. Știm bine că “there is no free lunch” și trebuie să ne antrenăm să avem șanse de a realiza. 

Așadar ne-am făcut un plan de bătaie mai amplu:

1. Mergem la sală unde executăm exerciții care să ne întărească musculatura picioarelor, a abdomenului și a brațelor

2. Facem schi de tură pe pârtii bătătorite. Facem urcări și coborâri repetitive, cu scopul de a crea o rutină în urcarea cu viteză constantă, în folosirea bețelor de schi pentru sprijin și propulsie, respectiv în exersarea unui ritual în tranziția din urcare în coborâre (desprinderea pieilor de focă, reglarea legăturii de schi și a clăparilor) respectiv în cea din coborâre în urcare (lipire piele de focă, reglarea legăturii de schi și a clăparilor). 

Din fericire, tunurile de zăpadă artificială au pregătit Pârtia Feleacu, ce astfel funcționează în condiții acceptabile și în temperaturile mai ridicate din zilele trecute. (Și pe deasupra mai este și la o aruncătură de băț de la cuibul Rupicapra Team.)

3. Am testat pârtia Aușel 1 din Domeniul Schiabil Șureanu unde ne-am imaginat inițial evenimentul 10k Vertical. Pârtia are o lungime de 1,5 km cu 300 m diferență pozitivă de nivel, care astfel ar însemna 33-34 bucle de parcurs pe schiuri. După două zile de testări, am constatat că acest profil de lungime-elevație ne reduce semnificativ șansele de reușită. În prima zi de test am făcut 6 bucle în ritm confortabil (care a necesitat 40 minute: 30 minute urcare, 5 minute coborâre și alte 5 minute petrecute în cele două tranziții, ce au fost prelungite datorită vremii aspre). 


Acest ritm ar însemna 22 ore – 22 ore 40 minute în total, permitând 1,5-2 ore în total  pentru recuperare, schimb îmbrăcăminte, alimentare. Însă considerăm că acest ritm de 40 minute/buclă nu se poate susține pe durată a 33-34 de bucle, plus trebuie luat în considerare și încetinirea pe timpul nopții și datorită oboselii. Așadar, ne orientăm către un alt domeniu, unde putem parcurge mai multă elevație într-o singură buclă, preferabil pe o distanță un pic mai lungă. Ne gândim la un raport de 500 m elevație pe o urcare de 2-2,5 km.

Ne vedem în curând pe un alt domeniu. Poate chiar, un domeniu viticol. 😀

Alte postări din aceeași categorie

Planul 10k Vertical

Autor: Katona Alpár “De ce vreți să urcați Muntele Everest?” l-a întrebat în 1923 un reporter al New York Times pe George Leight Mallory, un

Read More »

Planul 10k Vertical

Autor: Katona Alpár

De ce vreți să urcați Muntele Everest?” l-a întrebat în 1923 un reporter al New York Times pe George Leight Mallory, un renumit alpinist și explorator Englez, ce plănuia o a treia expediție urmărind să ajungă pe vârful celui mai înalt munte din lume, după ce eșuase deja de două ori. Răspunsul lui a fost “Pentru că e acolo“. Aceste cuvinte reprezintă pentru noi, iubitorii de aventură, motivul perfect care poate să susțină ambiții și aspirații ce ne duc departe de zona de confort.


E noaptea târziu, trecut de ora somnului, când primesc un mesaj de la Zoli. Este linkul unei activități pe Strava a bine cunoscutului ski alpinist și alergător montan, Kilian Jornet. Fiind concentrat pe o carte, aleg să ignor mesajul până ziua următoare dar imediat după, Zoli continua “Fii atent la ce a făcut Kilian, omul ăsta e nebun”… zâmbesc, ”fiecare cu demonii lui”, mă gândesc în sinea mea și continui să citesc cartea. Mă conectez înapoi la firul narativ, trece o pagină-două și din nou ping: un mesaj de la Zoli. E un alt link, un blog post al alergătorului, urmat de îndemnul scurt ”Citește!”. 

Săptămânile trec, mai traversăm două lacuri în aventura noastră Yuppi Lake Challenge și ne apropiem vertiginos de finalul sezonului de înot în ape deschise. Cu Zoli mă văd rar; suntem amândoi foarte prinși în jocul vieții, ne intersectăm doar la înot sau ne mai prindem la câte o cafea sau un pahar de vin, ocazional. Simt că nu e bine asta, îmi lipsește compania lui, îmi lipsesc antrenamentele comune și îmi lipsește anturajul Clubului Rupicapra pe care l-am ignorat total în acest an. 

Cu ocazia unei întâlniri, pun pe masă acest aspect și începem să ne gândim la ceva care să creeze un context de a ne antrena mai intens împreună și care să se și muleze pe abilitățile și aspirațiile noastre comune. Cu siguranță ne dorim să implice munte, anduranță, mai mulți prieteni și un obiectiv care să rezoneze cu valorile clubului Rupicapra. Iarna fiind aproape și noi fiind iubitori ai schiatului, alegerea vine natural și începem un brainstorming în această direcție. 


Zoli aduce repede în dialog aventura inspirațională al lui Kilian și ideea de a testa cât ne ia nouă să ducem la bun sfârșit o distantă verticală asemănătoare; începem să calculăm, să învârtim stânga-dreapta, să intrăm in detalii, dar oricum o întoarcem nu putem simți ceva tangibil și ne lipsește cu desăvârșire un punct de referință personal de care să-l putem lega. Atunci îmi aduc aminte că Revelionul trecut am fost în Borșa, si cu această ocazie am ieșit într-o zi pe pârtia de acolo să dau câteva bucle cu schiul de tură, iar pârtia de schi din Stațiunea Borșa a fost cel mai la îndemână și mai sigur loc unde puteam să mă mișc singur.

Căutăm pe Strava activitatea mea din acea zi, eh nu tocmai un Kilian, dar acum măcar aveam o activitate similară cu bucle repetitive sus-jos și fără deplasări lungi orizontale, ceva care îl putem folosi ca analiză și pentru a trage câteva concluzii. Zoli sugerează imediat să-l tragem în buclă și pe colegul nostru de club, Csongi, un exemplar interesant de Sus scrofa; o combinație atipică de mistreț, seriozitate și precizie. Zoli s-a mișcat mult cu el în acest an, au concurat în echipa la Ciucaș X3 și au format echipă și la Mureș 24. Planul nostru actual, pe cât de ambițios se contura pe atât era de incert și m-am bucurat de sugestia lui Zoli, știind că avem prin Csongi un om și coleg prin care echipa noastră devine mai matură, mai cumpătată și astfel mai puternică.


Astfel, în echipă de trei acum, începem să ne gândim la un plan care să fie ambițios, motivant și de anvergură, dar să fie și ceva fezabil și accesibil capabilităților noastre.

Logica noastră este simplă: dacă e posibil ca după un chef, nedormit și puțin mahmur, să faci în 5 ore aproximativ 2.500 metri diferență de nivel (activitatea mea de la Borșa), atunci cu puțină pregătire trebuie să fie fezabil să repeți asta de 4 ori, fără oprire – astfel să parcurgi 10.000 metri diferență de nivel și să te încadrezi în 24 de ore. Teoretic prin viteză constantă, e posibil să parcurgem diferența de nivel în 20 ore de mișcare și să ne rămână 4 ore rezervă pentru odihnă, tranziții, opriri de hidratare și alimentare.
Din experiența noastră însă știm prea bine că e foarte greu de menținut o cadență constantă, și că, inevitabil, viteza scade cu trecerea timpului și cu apariția oboselii. Practic acesta va fi unul din aspectele cheie: să reușim să impunem un ritm cumpătat dar constant, timp de 24 de ore.

Tocmai de aceea e important o planificare minuțioasă și cumpătată a vitezei, o rigurozitate și constanță în tempo. E important să nu pornești cu viteză prea mare – acesta fiind o greșeală frecventă, când bine odihnit și plin de energie omul se lasă păcălit de momentul prezentului, printr-o viteză care nu e sustenabilă timp îndelungat.

Punând activitatea noastră de referință în context de activitate de 24 ore, planul nostru devine unul foarte ambițios și greu de realizat pentru oameni ca noi, “laici”, care nu suntem sportivi de performanță ci doar niște amatori mai îndârjiți ai schiului de tură și ai aventurilor de anduranță.

Fun facts, nu că am vrea să ne comparăm cu ei, dar așa ca puncte de referință pentru încercări similare pe schiuri de tură în 24 de ore, câteva exemple preluate de pe blogul lui Kilian:

  • 2007 Ekkehard Dörschlag: 17,476 m în Bad Gastein, Austria.
  • 2011, Florent Perrier: 18,255 m în Arêches Beaufort, Franța.
  • 2017, Mike Foote: 18,654 m în Montana, USA.
  • 2017 Lars Erik Skjervheim: 20,993 m în Myrkdalen, Norvegia.
  • 2017 Malene Blikken Haukøy: 15,440 m în Myrkdalen, Norvegia.
  • 2019 Feb: Kilian Jornet: 23,486 m în Molde, Norvegia.
 
 
Și iată, așa pornește la drum proiectul nostru
10k Vertical
10 000 de metri diferență pozitivă de nivel
în 24 de ore pe schiuri de tură.
 

Alte postări din aceeași categorie

Planul 10k Vertical

Autor: Katona Alpár “De ce vreți să urcați Muntele Everest?” l-a întrebat în 1923 un reporter al New York Times pe George Leight Mallory, un

Read More »

Începem planificările pentru o nouă provocare

Autor: Szénási Zoltán

Mereu, de cand eram copil, aveam o nemultumire fata de abilitatile mele de inot. Voiam mai mult, voiam mai bine, dar niciodata nu am avut ambitia necesara sa ma apuc cu suficienta seriozitate de acest sport. Adevarul este ca am invatat silit sa inot atunci cand la varsta de 12 ani am avut probleme serioase la coloana si medicul mi-a spus ca e singura mea sansa daca nu vreau sa stau in proteza. Ei bine, am ales sa invat inotul si sa umblu saptamanal la inot. Nu a fost deloc usor, fiindca imi era frica de apa. 

Dupa multiple incercari am invatat in sfarsit sa inot la Sovata in apa sarata, dar niciodata nu am reusit sa inving in totalitate frica de apa. 

Macar am invatat sa inot cat-de-cat, iar in iarna lui 2018 am inceput sa ma pregatesc pentru traversarea inot a sapte lacuri de acumulare din Romania, proiect pe care l-am numit Yuppi Lake Challange. 

Este noiembrie 2019 si am reusit sa traversez 5 lacuri din 7, alaturi de Alpar Katona… nici acum nu imi vine sa cred. 

A fost o aventura grea, a trebuit sa-mi depasesc frica de apa si sa ma motivez facand un sport care nu mi se potriveste cu adevarat. A fost o perioada lunga de pregatire. Cam la fel de lunga a fost si perioada in care am facut traversarile. 

Acum insa este liniste, aventura s-a terminat. 

Stau si ma gandesc ce urmeaza, ce mi s-ar potrivi, ce mi-ar placea in aceasta perioada care urmeaza. Vine frigul, iarna si zapada. Stau cu gandul la munti si la echipamentul de schi care asteapta rabdator in pod sa fie scos la treaba. 

Cand se termina o aventura intotdeauna caut o alta provocare care sa ma motiveze. Este extrem de importanta si echipa cu care plec la drum. Imi place mult sa fiu inconjurat de oameni, singur nu am motivatie. Poate asa se explica si faptul ca in ultima perioada am participat mai mult la concursuri in echipa. Rupicapra Team este o comunitate perfecta pentru a-ti gasi parteneri de aventura. 

Rupicapra Team este o comunitate matura, cu oameni cu experienta care stiu ce inseamna munca in echipa si cat de mult depindem unul de celalalt cand ne aflam departe, in munti. Cheia reusitei este empatia, sa stii sa rezonezi si sa fii pe aceeasi lungime de unda cu coechipierii.

Atrag astfel in aceasta contemplare si pe Csongor Vagasi si Alpar Katona. Alpar este camaradul meu de aventuri de peste 15 ani, iar cu Csongor in ultimii doi ani am participat la mai multe concursuri de alergare montana in echipa. 

Ne afundam in fotolii moi prin cafenele si sorbim capuccino cu multa spuma gandindu-ne la planuri marete. Ne vedem des, uitam de orele care trec, dam telefoanele pe silent si croim un nou plan pentru o urmatoare aventura. Luam notite, tragem liniute, numerotam. 

Ceva se contureaza…

Alte postări din aceeași categorie

Echipa – haită de lupi

Era o dimineață cețoasă, mohorâtă, ningea încet cu fulgi imenși si umezi. Stăteam pitiți după o stâncă și urmăream o vale forte îngustă și abruptă

Read More »