Echipa – haită de lupi

Era o dimineață cețoasă, mohorâtă, ningea încet cu fulgi imenși si umezi. Stăteam pitiți după o stâncă și urmăream o vale forte îngustă și abruptă în munții Călimani pe valea Gălăoaia Mică. Eram alături de doi prieteni biologi și urmăream de trei zile fără oprire urmele unei haite de lupi formată din 4 animale adulte. Acțiunea făcea parte dintr-un proiect care avea scopul să monitorizeze răpitoarele mari din zona Munților Călimani. Trei zile și trei nopți am mers pe urmele lupilor fără a-i zări măcar o dată. Atunci în dimineața aceea cețoasă și foarte umedă am fost însă martorii unei spectaculoase cooperări în echipă. Pe acea vale îngustă și foarte abruptă de pe Valea Gălăoaiei Mici, cei patru lupi hăituiau un cerb imens și puternic, fără ca vreunul dintre lupi să fi avut șansa să – l doboare singur. Împreună însă, într-o echipă spectaculos de bine organizată au reușit să oblige cerbul să între în valea abruptă și nu l-au lăsat să mai iasă. Cerbul în disperare a început o goană nebună pe vale printre bolovani, rădăcini și săritori. Goana s-a încheiat cu o dezechilibrare și rostogolire a cerbului care s-a rănit la un picior din față. Astfel a devenit pradă ușoară echipei de lupi.

În 26 ianuarie 2019, într-o dimineață cețoasă, Rupicapra Team se pregătea de organizarea evenimentului Halcyon Făget Winter Trail. Micuța echipă părea copleșită de grandoarea evenimentului. Prietenia și legătura strânsă dintre membrii ei, dorința de a organiza un eveniment perfect și o coordonare precisă au dat rezultat. Un concurs foarte bine organizat, cu participanți mulțumiți și fericiți.

Văzând această echipă frumoasă în dimineața cețoasă a concursului, mi-am adus aminte de reușita haitei de lupi din munții Călimani în urmă cu exact 9 ani

Ziua 4 și 5 – tura se termină

Ne-am odihnit în noaptea de pe marți pe miercuri, dar habar n-aveam că acea noapte va fi ultima dormită… Cum vântul ne-a suflat cortul și cu cortul și refugiul nostru, am aderat la o soluție la care apelează montaniarzii experimentați: ne-am făcut o gaură în zăpadă și ne-am retras ca niște popândei în pământ, Aveam două opțiuni pentru a doua zi: să facem cale întoarsă (aproximativ 80 de kilometri) sau să continuăm căutarea refugiului din apropierea vulcanului Grimjsfall. Bineînțeles că am optat pentru cea de-a doua, Planul era ca după găsirea casei (6 ore de mers) și odihna necesară, să ne retragem spre sud până la drum (60 de kilometri) sau în cel mai rău caz să continuăm până la Jokulheimar si de acolo sa gasim prin mlastini, accesul spre drum (90 de kilometri). Fiind bine atât fizic cât și psihic, puteam să mergem 20-30 de ore în șir să ieșim de pe ghețar în oricare dintre cele 2 variante

După 20 de kilometri parcurși în viscol, am ajuns în zona unde ar fi trebuit să găsim căsuța care servea ca adăpost pentru turiștii de pe ghețar. Dar terenul a început sa fie variat, vizibilitatea de 2-3 metri, vânt puternic (~40km/h) combinat cu burniță. Ajungând la un versant abrupt, cu o pantă expusă, ne-am împotmolit cu săniil.e. Am marcat poziția săniilor pe GPS și am decis să ne continuăm drumul numai cu rucsaci dar și încercarea aceasta a eșuat, vântul răsturnându-ne cu greutatea de pe spatele nostru. Eram la 800 de metri de casă, așa că am renunțat și la schiuri. I-am dus înapoi la sănii și am pornit pe jos, în bocanci. Ajungând la o pantă expusă, și văzând că nu putem avansa nici așa decât cu foarte mare efort (săpând cale în zăpadă), pe deasupra în risc de avalanșă, ne-am întors iarăși la sănii cu scopul de a reanaliza situația. Învârtindu-ne în jurul săniilor, zăpada a început să se miște și am fost luați de avalanșă. Am fost copleșiți de un strat gros de zăpadă care rostogolindu-ne și împingându-ne, ne-a purtat zeci de metri în vale. În situația aceea de inerție, ne-am simțit total incapabili de a face orice să ne salvăm… Cu diferite mișcări din mâini și din picioare, am încercat să rămânem la suprafață, Eram la câteva zeci de metri unul de celălalt, cu toate bagajele, schiurile, echipamentele pierdute sub zăpadă, într-o situație periculoasă. 

Am început să ne învârtim în jur până când Zoli a observat un piolet ieșit din zăpadă. Săpând în jurul lui am găsit două bagaje, o sanie și un băț de schi. O sanie, și mai grav, schiurile erau pierdute, îngropate în imensitatea scurgerii de zăpadă, fără a le mai putea recupera,

Așa am pornit din nou către adăpostul de lângă vulcan, dar nu am putut trage pulka. Am abandonat-o salvându-i poziția pe GPS și am continuat pe jos. După încă 2 ore de căutare am realizat că nu avem nici o șansă de scăpare fără echipament pe ghețar, așa că am apăsat butonul de alarmă și am chemat ajutor. (Închiriasem un astfel de serviciu înainte de a porni la drum.) Am săpat un adăpost în zăpadă, cu planul să ne continuăm drumul a doua zi dacă nu ajung salvamontiștii până atunci.

Cu casa în imediata apropiere și fiind tentați să căutăm în continuare, decizia de a ne opri și de a săpa o nouă groapă pentru adăpost a fost una greu de luat. Dar ne-am dat seama că trebuie urgent să ne adăpostim de vânt, să mâncăm, să ne hidratăm, și să ne odihnim ca pe urmă, lucid și calm să vedem cum continuăm. Știam că dimineața, pe lumină și în speranța unei vremi mai calme avem șanse mai mari să găsim refugiul. Nu am renunțat pentru nici o clipă și eram hotărâți că dacă nu apar ajutoare până dimineața, continuăm pe cont propriu fără oprire spre refugiu sau spre sud. Ar fi neadevărat să spunem că nu ne-a fost frică, dar a fost o frică bună, motivantă, nicidecum de panică; știam perfect că suntem în conditii critice, departe de siguranță. Ne-am gândit la familie și ne-am bucurat că nu ne știu condiția, și am înțeles posibilitatea că poate nu îi mai revedem. Însă eram hotărâți să continuăm, eram convinși că suntem capabili să ieșim din această situație: până la urmă eram amândoi bine, puternici, aveam haine și mâncare, trecuți prin multe experiențe și pregătiți și capabili să îndurăm și să suferim mult. În mintea și în sufletele noastre nu am renunțat și știam că vom reuși în pofida tuturor adversităților.

Cu aceste gânduri am săpat groapa în zăpadă, exercițiu care ne-a luat 2 ore și care ne-a mai ridicat spiritul: ne-a încălzit si ne-a dat confortul unei preocupări totale împreună, cu bucuria unui rezultat imediat. Uzi și istoviți ne-am băgat în sacii de dormit, am mâncat puțin și am băut lichid după care am încercat să dormim puțin. “Căsuța” de sub zăpadă ne-a dat comfort și ne-a oferit adăpost de vremea de afară. Am reușit să ațipim și chiar să ne odihnim.

Salvamontiștii voluntari de la SAR Iceland au apărut în câteva ore. Am primit de la echipă care a venit după noi, un ajutor profesionist: au fost promți, toată acțiunea a fost foarte bine organizată și au avut grijă de noi până la ultima secundă, Am reușit să găsim și pulka abandonată. Ne-au făcut să ne simțim în siguranță și ne-au dus la casa pe care o căutasem inițial, unde ne-am uscat, ne-am încălzit și ne-am schimbat. 

Acum suntem cazați într-un orășel de lângă ghețar, Höfn. Tura s-a încheiat cu câteva zile mai devreme față de cele așteptate dar nu ne pare rău. Experiența trăită ne-a făcut mai puternici, mai modești, și mai înțelepți. Am schimbat biletele de avion pe o dată mai apropiată, iar acum ne odihnim și încercăm să compensăm caloriile pierdute, Fața ne doare, fiind uscată de la vânt, avem bășici pe palme și talpe, răni de la frig pe ambele picioare. Dar cheful este la fel ca și înainte de pornire: abia așteptăm să ajungem acasă, să ne îmbrățișăm copiii, familia, prietenii și lângă un foc de tabără, să le povestim evenimentele prin care am trecut în ultima săptămână…

YuppiSlide este proiectul comun Rupicapra Social și Taberele Yuppi: Szénási Zoltán și Katona Alpár vor traversa pe schiuri singuri, fără ajutor exterior, cel mai mare ghețar din Europa și vor strânge donații pentru copiii din Yuppi Camps. Prin intermediul campaniei caritabile #YuppiSlide2018, băieții și-au propus să strângă 45.000 lei. Suma va acoperi costurile taberei gratuite, destinate copiilor cu vârsta cuprinsă între 1-10 ani care suferă de boli oncologice, împreună cu familiile lor.

Ziua 2 și 3 – o peripeție în toată regula

Marți și miercuri am reușit să parcurgem în total 45 kilometri, în condiții mixte de vreme… Marți vremea a ținut cu noi, a fost un pic de vânt și un pic de zăpadă, dar ne-am putut vedea de drum conform planului inițial. Am tras cortul și ne-am odihnit bine.

S-a întâmplat ca miercuri dimineața să ne trezim pe o furtună și un viscol crâncen, cu fulgii de zăpadă pur și simplu zdrobindu-se pe peretele cortului. Ne-am pregătit de drum, împachetându-ne bagajele și încercând să ne protejăm de vântul necruțător. 

La o clipire de neatenție însă, la încercările de a împacheta cortul, vântul l-a smuls din loc și l-a zburat la zeci de metri depărtare, în ceața deasă. Degeaba am încercat să-l salvăm din ghearele vijeliei, zăpada adâncă părea să-i țină partea lui, oprindu-ne în acțiunea de recuperare și lăsându-ne fără adăpost. 

Am decis să nu ne lăsăm: miercuri dimineața am pornit la drum cu un bagaj mai puțin, Joi urmează o furtună și mai periculoasă, așadar ne orientăm către vulcanul Grimjsfall, unde există un refugiu să ne odihnim. 

YuppiSlide este proiectul comun Rupicapra Social și Taberele Yuppi: Szénási Zoltán și Katona Alpár vor traversa pe schiuri singuri, fără ajutor exterior, cel mai mare ghețar din Europa și vor strânge donații pentru copiii din Yuppi Camps. Prin intermediul campaniei caritabile #YuppiSlide2018, băieții și-au propus să strângă 45.000 lei. Suma va acoperi costurile taberei gratuite, destinate copiilor cu vârsta cuprinsă între 1-10 ani care suferă de boli oncologice, împreună cu familiile lor.

Ziua 0 – ne obișnuim să dormim în lumină

Încetul cu încetul, am ajuns pe ghețar. După ce cu o mașină închiriată, am bătut drumul de 400 de kilometri de la aeroport până la un ghețar „exterior”, Skalafellsjokull (chiar și numele estre greu de pronunțat), am început să ne cărăm până sus bagajele, unul câte unul. Dar drumul este prea abrupt și prea lung, așa că am obosit înainte de reușita completă. 

 

Ne-am tras cortul și cu gândul să continuăm luni căratul, ne-am culcat. Dar nu înainte de a gusta din bunătățurile aduse de acasă: Zoli a primit niște slănină din Aiton, de la consătenii lui, Feri, Attila și Timi Tóth. Chiar și mâna arsă a lui Alpar și-a dublat viteza de vindecare de la gusturile familiare…

Ps.: la ora 3, când ne-am trezit să bem o gură de apă, era încă lumină. Ne acomodăm, altă opțiune nu prea avem. 

YuppiSlide este proiectul comun Rupicapra Social și Taberele Yuppi: Szénási Zoltán și Katona Alpár vor traversa pe schiuri singuri, fără ajutor exterior, cel mai mare ghețar din Europa și vor strânge donații pentru copiii din Yuppi Camps. Prin intermediul campaniei caritabile #YuppiSlide2018, băieții și-au propus să strângă 45.000 lei. Suma va acoperi costurile taberei gratuite, destinate copiilor cu vârsta cuprinsă între 1-10 ani care suferă de boli oncologice, împreună cu familiile lor.

Yuppi Ride FINISH – ziua 13

YUPPPIIIIII!!!!! Am juns in Chamonix!!!

Da, pentru noi 13 a fost cu noroc. Yuppi Ride a mers asa de bine ca am reusit sa ajungem cu o zi mai repede decat era planuit. E drept ca initial planuisem sa petrecem o zi in zona Zermatt pentru o aclimatizare, dar am “fugit” de ploaie catre Chamonix.

In ziua 13 am parcurs ultimii 98 de km pana la Chamonix. Dar pentru asta am muncit din greu 🙂

Ultima urcare a fost extrem de lunga si ne-a stors si ultima picatura de energie.

But we made it!!

La ora 16 am intrat in Chamonix. Ne-am intalnit cu colegii de club si prietenii nostri care maine vor concura la probele UTMB.

Intre timp, urmarim cu ingrijorare prognoza meteo. Se anunta vreme foarte ploioasa, iar sus e zapada. Incercam sa gasim o “fereastra” pentru ascensiune…dar planurile par sa ni se naruiasca.. 🙁

Vedem cum facem….

Bellotto pentru Yuppi Ride

Bellotto este tot ceea ce si-ar putea dori un ciclist in materie de echipament sportiv personalizat.

Articolele sunt din materiale de foarte buna calitate, respirabile si cu un design special pentru ciclism.

La momentul la care am prezentat cauza noastra echipei de la Bellotto, proiectul era pe ultima suta de metri. Promptitudinea cu care s-au implicat si faptul ca intreaga colaborare a mers rapid si ca pe roate e inca un atu pe care ei il au.

Pe langa faptul ca echipamentele sunt excelente, profesionalismul si experienta lor s-a vazut din faptul ca ne-au oferit mai multe randuri de haine (stiau ca la o tura de anduranta de asemenea anvergura, spalatul hainelor e problematic – lucru la care noi nu ne-am gandit, fiind la prima experienta de acest gen).

Le multumim in special pentru ca au dorit sa se alature cauzei noastre si mai ales pentru modul in care au facut-o!

Daca esti sportiv, Bellotto sunt cei de care ai nevoie!

Yuppi Ride – ziua 11

Ziua asta am pornit foarte greu. Eram apatic, tacut si capul era plin cu gandurile alea distructive care apar la un asemenea proiect de anduranta. Cei care practica sporturi de anduranta stiu exact despre ce vorbesc.

Adica…capul imi gasea sute de motive si argumente pentru a ma opri o vreme. Apoi pe la km 70 au aparut doi tineri biciclisti cate ne-au depasit zambind, dar parca incurajandu-ne.

Ei bine, ne-am luat dupa ei si am rezistat 10 km intr-un ritm infernal de 31 km/h pe un plat fals ucigator.

Pulsul ridicat si adrenalina m-au scos din starea proasta.

Am ajuns chiar sa ma bucur de urcarea cea mare in Oberalpass (2050m) care a inceput abia la km 100.
Sooooo……ride on! 🙂

Fii alaturi de noi urmareste-ne aventura!

Yuppi Ride – ziua 10

Astazi am parcurs 110 km, cu 2000 m diferenta de nivel pozitiva.

Am ajuns in Elvetia. Asta inseamna munti inalti, peisaje frumoase, urcare multa si vreme capricioasa.

Din 110 km am urcat aprox 70, restul a fost coborare. Mi-am depasit si recordul de altitudine atinsa cu bita.

Fluelapass 2383 m. . Aici ne-a intampinat o atmosfera cu adevarat montana, cu rafale de ploaie si vant. Ne-am si ascuns vreo 15 min. intr-o mica anexa a unei cladiri dezafectate. Sus, in pas, a izbucnit din mine o pofta nebuna de jamsesion, asa ca, am cantat ca un nebun pe malul unui lac superb.
Azi urmeaza tot Elvetia cu alte urcari epice. Ride on

Arovit alaturi de Yuppi Ride

Arovit ne-a fost alaturi inca de la inceput. Au dorit sa se alature cauzei noastre si ne-au oferit produse nu doar noua, ci si direct taberei Yuppi.

Copiii din Tabara Yuppi sunt copii cu nevoi speciale, mai ales cei ce sufera de diabet, asa ca Arovit a avut grija sa ofere ceea ce nutritionistii taberei au solicitat.

Iar pentru noi, drumetii, bunatatile Arovit sunt perfecte.

Foarte gustoase si hranitoare, iar faptul ca se pot pune direct cu conserva la incalzit a fost pentru noi un avantaj in plus.

La fiecare imbucatura am simtit  “gustul de acasa”, astfel dorul de cei dragi parca e mai usor de suportat. Gulasul ardelenesc, mancarea drumetului, zacusca, dulceata, muraturile si sucurile sunt exact ceea ce ne trebuie.

Le multumim prietenilor nostri de la Arovit pentru gestul lor si pentru implicare!

Yuppi Ride – ziua 9

Ieri, 26 august a fost cea de-a noua zi de Yuppi Ride 2017.

am plecat de dimineata din Worgl si am ajuns pe seara in Landeck. In total 131 km si 750 m diferenta de nivel pozitiva.

Nu-mi vine sa cred ca au trecut 9 zile in care am pedalat zilnic peste 100 km.
Ziua a trecut foarte repede. A fost o etapa usoara in care am avut parte de multe zone aparent plate. Daca nu ne prindeau doua rafale zdravene de ploaie si nu pedalam impreuna cu trei batranei pasionati de road bike nici nu as putea aminti nimic special.

Surpriza imensa, foarte placuta, ne-au facut-o cei din echipa de suport, Ramona, Zsuzsa si Peter, care au rezolvat o cazare superba intr-un camping tare dragut. Ei au prezentat cauza pentru care noi pedalam si astfel am obtinut o noapte gratuita din partea Campingului Riffler prin implicarea directa a lui Stephan de la agentia Tirol West din Landeck.

Si asta nu a fost singura surpriza pe ziua de ieri 🙂 In camping ne-am intalnit cu o doamna foarte draguta din Constanta care a dorit sa fie alaturi de noi si a donat pentru Tabara Yuppi direct pe pagina de donatii: http://yuppicamp.galantom.ro/yuppiride

Seara, ne-am delectat cu o inghetata imensa 🙂
De maine incepe batalia: intram in Elvetia. Vom comunica mai greu din cauza costurilor foarte mari la serviciile de telefonie si internet. 🙁

Gruss Gott!