Echipa – haită de lupi

Era o dimineață cețoasă, mohorâtă, ningea încet cu fulgi imenși si umezi. Stăteam pitiți după o stâncă și urmăream o vale forte îngustă și abruptă în munții Călimani pe valea Gălăoaia Mică. Eram alături de doi prieteni biologi și urmăream de trei zile fără oprire urmele unei haite de lupi formată din 4 animale adulte. Acțiunea făcea parte dintr-un proiect care avea scopul să monitorizeze răpitoarele mari din zona Munților Călimani. Trei zile și trei nopți am mers pe urmele lupilor fără a-i zări măcar o dată. Atunci în dimineața aceea cețoasă și foarte umedă am fost însă martorii unei spectaculoase cooperări în echipă. Pe acea vale îngustă și foarte abruptă de pe Valea Gălăoaiei Mici, cei patru lupi hăituiau un cerb imens și puternic, fără ca vreunul dintre lupi să fi avut șansa să – l doboare singur. Împreună însă, într-o echipă spectaculos de bine organizată au reușit să oblige cerbul să între în valea abruptă și nu l-au lăsat să mai iasă. Cerbul în disperare a început o goană nebună pe vale printre bolovani, rădăcini și săritori. Goana s-a încheiat cu o dezechilibrare și rostogolire a cerbului care s-a rănit la un picior din față. Astfel a devenit pradă ușoară echipei de lupi.

În 26 ianuarie 2019, într-o dimineață cețoasă, Rupicapra Team se pregătea de organizarea evenimentului Halcyon Făget Winter Trail. Micuța echipă părea copleșită de grandoarea evenimentului. Prietenia și legătura strânsă dintre membrii ei, dorința de a organiza un eveniment perfect și o coordonare precisă au dat rezultat. Un concurs foarte bine organizat, cu participanți mulțumiți și fericiți.

Văzând această echipă frumoasă în dimineața cețoasă a concursului, mi-am adus aminte de reușita haitei de lupi din munții Călimani în urmă cu exact 9 ani

Ziua 4 și 5 – tura se termină

Ne-am odihnit în noaptea de pe marți pe miercuri, dar habar n-aveam că acea noapte va fi ultima dormită… Cum vântul ne-a suflat cortul și cu cortul și refugiul nostru, am aderat la o soluție la care apelează montaniarzii experimentați: ne-am făcut o gaură în zăpadă și ne-am retras ca niște popândei în pământ, Aveam două opțiuni pentru a doua zi: să facem cale întoarsă (aproximativ 80 de kilometri) sau să continuăm căutarea refugiului din apropierea vulcanului Grimjsfall. Bineînțeles că am optat pentru cea de-a doua, Planul era ca după găsirea casei (6 ore de mers) și odihna necesară, să ne retragem spre sud până la drum (60 de kilometri) sau în cel mai rău caz să continuăm până la Jokulheimar si de acolo sa gasim prin mlastini, accesul spre drum (90 de kilometri). Fiind bine atât fizic cât și psihic, puteam să mergem 20-30 de ore în șir să ieșim de pe ghețar în oricare dintre cele 2 variante

După 20 de kilometri parcurși în viscol, am ajuns în zona unde ar fi trebuit să găsim căsuța care servea ca adăpost pentru turiștii de pe ghețar. Dar terenul a început sa fie variat, vizibilitatea de 2-3 metri, vânt puternic (~40km/h) combinat cu burniță. Ajungând la un versant abrupt, cu o pantă expusă, ne-am împotmolit cu săniil.e. Am marcat poziția săniilor pe GPS și am decis să ne continuăm drumul numai cu rucsaci dar și încercarea aceasta a eșuat, vântul răsturnându-ne cu greutatea de pe spatele nostru. Eram la 800 de metri de casă, așa că am renunțat și la schiuri. I-am dus înapoi la sănii și am pornit pe jos, în bocanci. Ajungând la o pantă expusă, și văzând că nu putem avansa nici așa decât cu foarte mare efort (săpând cale în zăpadă), pe deasupra în risc de avalanșă, ne-am întors iarăși la sănii cu scopul de a reanaliza situația. Învârtindu-ne în jurul săniilor, zăpada a început să se miște și am fost luați de avalanșă. Am fost copleșiți de un strat gros de zăpadă care rostogolindu-ne și împingându-ne, ne-a purtat zeci de metri în vale. În situația aceea de inerție, ne-am simțit total incapabili de a face orice să ne salvăm… Cu diferite mișcări din mâini și din picioare, am încercat să rămânem la suprafață, Eram la câteva zeci de metri unul de celălalt, cu toate bagajele, schiurile, echipamentele pierdute sub zăpadă, într-o situație periculoasă. 

Am început să ne învârtim în jur până când Zoli a observat un piolet ieșit din zăpadă. Săpând în jurul lui am găsit două bagaje, o sanie și un băț de schi. O sanie, și mai grav, schiurile erau pierdute, îngropate în imensitatea scurgerii de zăpadă, fără a le mai putea recupera,

Așa am pornit din nou către adăpostul de lângă vulcan, dar nu am putut trage pulka. Am abandonat-o salvându-i poziția pe GPS și am continuat pe jos. După încă 2 ore de căutare am realizat că nu avem nici o șansă de scăpare fără echipament pe ghețar, așa că am apăsat butonul de alarmă și am chemat ajutor. (Închiriasem un astfel de serviciu înainte de a porni la drum.) Am săpat un adăpost în zăpadă, cu planul să ne continuăm drumul a doua zi dacă nu ajung salvamontiștii până atunci.

Cu casa în imediata apropiere și fiind tentați să căutăm în continuare, decizia de a ne opri și de a săpa o nouă groapă pentru adăpost a fost una greu de luat. Dar ne-am dat seama că trebuie urgent să ne adăpostim de vânt, să mâncăm, să ne hidratăm, și să ne odihnim ca pe urmă, lucid și calm să vedem cum continuăm. Știam că dimineața, pe lumină și în speranța unei vremi mai calme avem șanse mai mari să găsim refugiul. Nu am renunțat pentru nici o clipă și eram hotărâți că dacă nu apar ajutoare până dimineața, continuăm pe cont propriu fără oprire spre refugiu sau spre sud. Ar fi neadevărat să spunem că nu ne-a fost frică, dar a fost o frică bună, motivantă, nicidecum de panică; știam perfect că suntem în conditii critice, departe de siguranță. Ne-am gândit la familie și ne-am bucurat că nu ne știu condiția, și am înțeles posibilitatea că poate nu îi mai revedem. Însă eram hotărâți să continuăm, eram convinși că suntem capabili să ieșim din această situație: până la urmă eram amândoi bine, puternici, aveam haine și mâncare, trecuți prin multe experiențe și pregătiți și capabili să îndurăm și să suferim mult. În mintea și în sufletele noastre nu am renunțat și știam că vom reuși în pofida tuturor adversităților.

Cu aceste gânduri am săpat groapa în zăpadă, exercițiu care ne-a luat 2 ore și care ne-a mai ridicat spiritul: ne-a încălzit si ne-a dat confortul unei preocupări totale împreună, cu bucuria unui rezultat imediat. Uzi și istoviți ne-am băgat în sacii de dormit, am mâncat puțin și am băut lichid după care am încercat să dormim puțin. “Căsuța” de sub zăpadă ne-a dat comfort și ne-a oferit adăpost de vremea de afară. Am reușit să ațipim și chiar să ne odihnim.

Salvamontiștii voluntari de la SAR Iceland au apărut în câteva ore. Am primit de la echipă care a venit după noi, un ajutor profesionist: au fost promți, toată acțiunea a fost foarte bine organizată și au avut grijă de noi până la ultima secundă, Am reușit să găsim și pulka abandonată. Ne-au făcut să ne simțim în siguranță și ne-au dus la casa pe care o căutasem inițial, unde ne-am uscat, ne-am încălzit și ne-am schimbat. 

Acum suntem cazați într-un orășel de lângă ghețar, Höfn. Tura s-a încheiat cu câteva zile mai devreme față de cele așteptate dar nu ne pare rău. Experiența trăită ne-a făcut mai puternici, mai modești, și mai înțelepți. Am schimbat biletele de avion pe o dată mai apropiată, iar acum ne odihnim și încercăm să compensăm caloriile pierdute, Fața ne doare, fiind uscată de la vânt, avem bășici pe palme și talpe, răni de la frig pe ambele picioare. Dar cheful este la fel ca și înainte de pornire: abia așteptăm să ajungem acasă, să ne îmbrățișăm copiii, familia, prietenii și lângă un foc de tabără, să le povestim evenimentele prin care am trecut în ultima săptămână…

YuppiSlide este proiectul comun Rupicapra Social și Taberele Yuppi: Szénási Zoltán și Katona Alpár vor traversa pe schiuri singuri, fără ajutor exterior, cel mai mare ghețar din Europa și vor strânge donații pentru copiii din Yuppi Camps. Prin intermediul campaniei caritabile #YuppiSlide2018, băieții și-au propus să strângă 45.000 lei. Suma va acoperi costurile taberei gratuite, destinate copiilor cu vârsta cuprinsă între 1-10 ani care suferă de boli oncologice, împreună cu familiile lor.

Ziua 2 și 3 – o peripeție în toată regula

Marți și miercuri am reușit să parcurgem în total 45 kilometri, în condiții mixte de vreme… Marți vremea a ținut cu noi, a fost un pic de vânt și un pic de zăpadă, dar ne-am putut vedea de drum conform planului inițial. Am tras cortul și ne-am odihnit bine.

S-a întâmplat ca miercuri dimineața să ne trezim pe o furtună și un viscol crâncen, cu fulgii de zăpadă pur și simplu zdrobindu-se pe peretele cortului. Ne-am pregătit de drum, împachetându-ne bagajele și încercând să ne protejăm de vântul necruțător. 

La o clipire de neatenție însă, la încercările de a împacheta cortul, vântul l-a smuls din loc și l-a zburat la zeci de metri depărtare, în ceața deasă. Degeaba am încercat să-l salvăm din ghearele vijeliei, zăpada adâncă părea să-i țină partea lui, oprindu-ne în acțiunea de recuperare și lăsându-ne fără adăpost. 

Am decis să nu ne lăsăm: miercuri dimineața am pornit la drum cu un bagaj mai puțin, Joi urmează o furtună și mai periculoasă, așadar ne orientăm către vulcanul Grimjsfall, unde există un refugiu să ne odihnim. 

YuppiSlide este proiectul comun Rupicapra Social și Taberele Yuppi: Szénási Zoltán și Katona Alpár vor traversa pe schiuri singuri, fără ajutor exterior, cel mai mare ghețar din Europa și vor strânge donații pentru copiii din Yuppi Camps. Prin intermediul campaniei caritabile #YuppiSlide2018, băieții și-au propus să strângă 45.000 lei. Suma va acoperi costurile taberei gratuite, destinate copiilor cu vârsta cuprinsă între 1-10 ani care suferă de boli oncologice, împreună cu familiile lor.

Ziua 0 – ne obișnuim să dormim în lumină

Încetul cu încetul, am ajuns pe ghețar. După ce cu o mașină închiriată, am bătut drumul de 400 de kilometri de la aeroport până la un ghețar „exterior”, Skalafellsjokull (chiar și numele estre greu de pronunțat), am început să ne cărăm până sus bagajele, unul câte unul. Dar drumul este prea abrupt și prea lung, așa că am obosit înainte de reușita completă. 

 

Ne-am tras cortul și cu gândul să continuăm luni căratul, ne-am culcat. Dar nu înainte de a gusta din bunătățurile aduse de acasă: Zoli a primit niște slănină din Aiton, de la consătenii lui, Feri, Attila și Timi Tóth. Chiar și mâna arsă a lui Alpar și-a dublat viteza de vindecare de la gusturile familiare…

Ps.: la ora 3, când ne-am trezit să bem o gură de apă, era încă lumină. Ne acomodăm, altă opțiune nu prea avem. 

YuppiSlide este proiectul comun Rupicapra Social și Taberele Yuppi: Szénási Zoltán și Katona Alpár vor traversa pe schiuri singuri, fără ajutor exterior, cel mai mare ghețar din Europa și vor strânge donații pentru copiii din Yuppi Camps. Prin intermediul campaniei caritabile #YuppiSlide2018, băieții și-au propus să strângă 45.000 lei. Suma va acoperi costurile taberei gratuite, destinate copiilor cu vârsta cuprinsă între 1-10 ani care suferă de boli oncologice, împreună cu familiile lor.

Ziua 1 – Cu săniile la drum!

Pe luni am reușit să avem toate bagajele pe ghețar. Din moment ce avem bagaje în jur de 50 kilograme pe persoană, acesta s-a dovedit a fi o adevărată provocare.

Săniile sunt gata de drum, abia așteaptă să pornească – simțim cum vibrează aerul în jurul lor.  

Mulți ne-au avertizat că vremea pe ghețar este foarte capricioasă, cu vânt continuu și ploi. Cumva totuși, până acum am avut noroc și am prins o vreme decentă numai cu vânt și ceață deasă, ocazional chiar și soare. 

Începem drumul de travers. Avem azi de făcut 25 kilometri. 

YuppiSlide este proiectul comun Rupicapra Social și Taberele Yuppi: Szénási Zoltán și Katona Alpár vor traversa pe schiuri singuri, fără ajutor exterior, cel mai mare ghețar din Europa și vor strânge donații pentru copiii din Yuppi Camps. Prin intermediul campaniei caritabile #YuppiSlide2018, băieții și-au propus să strângă 45.000 lei. Suma va acoperi costurile taberei gratuite, destinate copiilor cu vârsta cuprinsă între 1-10 ani care suferă de boli oncologice, împreună cu familiile lor.

La revedere! – Bun venit!

După 5 zile, alocând ore bune pentru gândirea și pregătirea bagajelor, am terminat împachetarea. Toate și-au găsit locul în cele 6 bagaje care ne acompaniază: patru dintre ele mai mari și două mai mici, toate înfoliate cu grijă să nu pățească ceva în timpul călătoriei.

Varietas delectat – conform proverbului latin, un pic de schimbare nu strică niciodată. Pe ultima sută de metri, una dintre sănii a fost schimbată cu una care dispune și de roți, să poată fi trasă și pe uscat. Este vorba de sania cu roți a lui Polgár Levente, sania care a participat la Arctic Ultra 6633, cel mai extrem, cel mai dificil, cel mai rece ultramaraton din lume. Ținem să-i mulțumim pentru ajutor și flexibilitate – promitem să-i aducem înapoi o sanie îmbogățită cu amintiri. 

Pornirea în aventura #YuppiSlide2018

În ziua de 11 mai, cei doi prieteni, Szénási Zoltán și Alpar Gyorgy Katona au pornit către o destinație mult visată: vor parcurge 200 kilometri pe schiuri de tură, traversând cel mai mare ghețar din Europa, ghețarul Vatnajokull - și strâng donații pentru cea de-a patra tabără Yuppi Camp, destinată copiilor cu probleme oncologice și familiei lor. Le mulțumim firmelor care s-au alăturat proiectului #YuppiSlide2018: IQuest, Decathlon Romania, Garmin Romania, Halcyon Mobile, Flower Solutions, Vertiv Co., Merinito, The NTT DATA Tower, ArovitÎi datorăm mulțumiri și lui Polgar Levente Ioan, pentru împrumutarea saniei pe care a folosit-o în cursa Arctic 6633. Nu uitați: puteți si voi face un bine. Donați acum, accesând link-ul: http://yuppicamp.galantom.ro/yuppislide2018

Publicată de Clubul Sporturilor Montane Rupicapra pe Vineri, 11 mai 2018

 

Ajunși în Reykjavik, am cumpărat o butelie de gaz, am închiriat o mașină și ne-am luat drumul către estul țării. După o zi întreagă de condus, am ridicat prima tabără. Încercăm să ne obișnuim cu noua situație: este 22:30 și este lumină încă.  

Totul se deruleză după așteptările noastre: mâine urcăm pe ghețar și oficial va începe #YuppiSlide2018.

YuppiSlide este proiectul comun Rupicapra Social și Taberele Yuppi: Szénási Zoltán și Katona Alpár vor traversa pe schiuri singuri, fără ajutor exterior, cel mai mare ghețar din Europa și vor strânge donații pentru copiii din Yuppi Camps. Prin intermediul campaniei caritabile #YuppiSlide2018, băieții și-au propus să strângă 45.000 lei. Suma va acoperi costurile taberei gratuite, destinate copiilor cu vârsta cuprinsă între 1-10 ani care suferă de boli oncologice, împreună cu familiile lor.

Partenerii care s-au alăturat proiectului: iQuest | Garmin | Decathlon | VertivCo | Halcyon Mobile | Merinito | Arovit | Flower Solutions | NTTData

Taberele Yuppi sunt tabere de terapie prin experiență, organizate an de an, începând din 2011, la Șăulia de Câmpie din județul Mureș. Taberele Yuppi Camp sunt adresate copiilor și adolescenților diagnosticați cu diabet, artrită juvenilă și boli oncologice, care sunt implicați în activități de terapie prin experiență precum canotaj, echitație, cățărat sau tir cu arcul. În vara 2018, taberele vor găzdui 150 de copii din întreaga țară, susținuți de aproximativ 140 voluntari. Detalii despre tabere puteți afla accesând pagina de Facebook Yuppi Camp sau websiteul www.yuppicamp.ro.

Povestea Yuppi Ride 2017

A durat un an sa punem la punct Yuppi Ride, 2 saptamani sa parcurgem 1800 km pana in Chamonix pe biciclete si 3 zile sa escaladam Mont Blanc-ul. 

Yuppi Ride a fost un vis devenit realitate pentru noi si o satisfactie imensa ca am reusit, cu ajutorul oamenilor inimosi, sa donam peste 31400 RON copiilor din Tabara Yuppi Camp.

Desi ne-am intors acasa de aproape o luna, actiunile de sustinere Yuppi Ride 2017 si a Taberei Yuppi au continuat.

Yuppi Cooking Festival @ GarminiQuest Charity Sale for Yuppi Camp si Workshopul Flower Solution au avut un real succes. S-au adunat in total peste 7000 de lei din aceste 3 actiuni. Le multumim pentru implicare si atitudinea pozitiva! 🙂

Totusi, ca sa putem asigura costurile intregi de tabara pentru acesti copii, mai e nevoie de doar 4240 RON. Vrem sa facem un ultim efort pentru ei, pentru ca Yuppi Ride sa devina ceea ce ne-am propus: o saptamana care va schimba viata a 16 copii cu boli cronice.

Fii alaturi de noi si hai sa finalizam impreuna acest proiect de suflet!
Expeditia #yuppiride2017 se termina la tine!

Yuppi Ride – ziua 20 si 21

Proiectul Yuppi Ride a ajuns la final, dar actiunile noastre de sprijinire a copiilor din Tabara Yuppi vor continua si in perioadele urmatoare.

Asadar, nici nu am coborat bine Mont Blancul, ca am si inceput sa facem planuri pentru urmatoarea tura Yuppi, cea de anul viitor. Noapte a fost lunga, si desi obositi, am tot discutat despre ce si cum sa facem la anul 🙂

So, ride on…  sau climb on…. sau run… sau….. surpriza 🙂 Oricum, despre asta vom vorbi mai tarziu.

In ziua 20 de YuppiRide am inceput sa strangem tabara din Les Houches, am salutat cu respect muntii si am pornit spre casa. Drumul, pe care la venire l-am facut in 14 zile, acum aveam sa il parcurgem in 2. Deci super obositor… 🙁

Am coborat catre Elvetia pe drumul pe care urcasem cu bicicletele, Nu ne-a venit sa credem cat de mult urcasem pe biciclete… si ce abrupturi… Cand noi eram deja jos, in masina, am vazut pe sens opus, urcand, doi biciclesti: “Ai de …capul lor cat mai au pana sus!.. ” a fost primul nostru gand 🙂

Urma de acum sa intram pe autostrazi si sa ne oprim doar in locurile special amenajate sau benzinarii.

Am mancat intr-un astfel de loc, in Elvetia, foarte curat si bine intretinut. Toti am condus cu randul, ca sa putem sa ajungem cat mai repede acasa.

Pe la 2  noapte, deja niciunul din noi nu mai putea de oboseala, asa ca incercam sa gasim ceva loc, parcare, orice, numai sa putem sa oprim masina si sa dormim.

Dar asa ceva nu am vazut in viata mea… peste tot era plin de camioane si TIR-uri, unul langa altul, ca nu aveam loc nici sa ne strecuram intre ele. Cu chiu cu vai am reusit sa oprim undeva si sa intindem pe jos sacii de dormit. Somnul nu a fost lung, dupa doar 3-4 ore a inceput nebunia si traficul intens.

Am incercat sa mancam ceva pe fuga si am manat catre casa. Pe la 8 seara, in cea de-a 21 zi de Yuppi Ride am intrat in Romania. Ne-am oprit la Carei si ne-am infruptat cu mancarea tipica restaurantului romanesc: platouri imense cu gratare de toate felurile si cartofi prajiti. …Sanatate curata, ce sa mai…. 🙂 🙂

Doar pe la 3 dimineata am ajuns acasa. Copiii dormeau, dar i-am trezit, asa cum le promiseseram.

Ne-a fost dor de casa, de familie, de prieteni, de aerul de acasa.

Le multumim ca ne-au sustinut si ne-au incurajat, ne-au trimis din energia lor pozitiva si ne-au dat putere sa putem termina cu succes Yuppi Ride-ul. Lor le datoram ceea ce suntem si ceea ce am realizat!

Multumim si sponsorilor si partenerilor nostri care au dorit sa se alatura efortului nostru de a ajuta copiii din Tabara Yuppi: Autoworld Volkswagen Cluj, Arovit, Bellotto, fun-run.ro, iQuest, Garmin Cluj, Vertiv, QWERTY.ms, Yonder, Halcyon Mobile Cluj, Universitatea Sapientia Cluj, BikeRoll, Bella Bike Cluj, Flower Solutions Tg Mures.

Si nu in ultimul rand, multumim celor care ne-au urmarit aventura si au crezut in noi, celor care au donat. Datorita lor am reusit sa adunam din donatii peste 28.000 lei, acoperind costurile de tabara pentru 25 de copii bolnavi. Este aproximativ 80% din suma pe care ne-am propus-o, care sa acopere costurile de tabara pentru 32 de copii. Donatii se mai pot face si acum, si impreuna putem inca sa strangem banii de care au nevoie si ceilalti 7 copii.  

Yuppi Ride – MONT BLANC – ziua 19

Am ajuns!!!! In sfarsit suntem pe Mont Blanc, deasupra Europei 🙂

Sentimentul e coplesitor, e apogeul aventurii Yuppiride!

Mai sunt doar 3 zile in care te poti alatura proiectului Yuppiride! Doneaza!

Impartaseste entuziasmul si euforia momentului!

http://yuppicamp.galantom.ro/yuppiride

Multumim celor care au crezut in noi si ne-au fost aproape: familiilor noastre, prietenilor si sponsorilor nostri!

Multumim Autoworld Volkswagen Cluj, Arovit, Bellotto, fun-run.ro, iQuest, Garmin Cluj, Vertiv, QWERTY.ms, Yonder, Halcyon Mobile Cluj, Universitatea Sapientia Cluj, BikeRoll, Bella Bike Cluj, Flower Solutions Tg Mures,

Yuppi Ride – ziua 18

Cea de-a 18-a zi a Yuppiride a inceput cu pregatirea echipamentului pentru Mont Blanc.

Am plecat pe la pranz din Les Houches catre cabana Tête Rousse, la 3167 m altitudine.

“Dragilor, e super fain aici in Alpii Francezi. Tocmai am platit 18 Eur pentru 5 litri de apa plata…😕 In cabana nu este apa deloc. Asta e, platesti scump daca nu-ti aduci Primusul sa-ti topesti apa din zapada. Ziceam sa vin si eu in stil “vestic”, asa…light. Aici si “luxul” de a bea apa, se plateste scump. Apropo o felie de lamaie costa 1 Eur. “

Fii alaturi de Alpar si Zoli!